Pentru Râmnicu Sărat, Primul Război Mondial a însemnat o perioadă dramatică.
După euforia mobilizării, anunțată de la balconul Palatului Administrativ și de Justiție, de către prefectul Nicolae Gâlcă, a urmat un banchet grandios, în spatele Teatrului Comunal și plecarea pe front. Clipele de bucurie au trecut repede și, după înfrângerile suferite de către armata română în toamna lui 1916, mii de refugiați au început să treacă prin oraș, în drumul lor spre Moldova.
Repede, frontul a ajuns și în aceste părți, Bătălia de Crăciun (22 – 27 decembrie 1916), fiind una dintre cele mai crâncene purtate de armata română. Trupele ruso-române au fost nevoite să se retragă din fața Armatei a IX-a germane, Râmnicul fiind ocupat pe 27 decembrie.
A urmat o perioadă grea pentru râmniceni, care s-au trezit, în frunte cu primarul Al. O. Nica, la dispoziția cuceritorilor. Astfel, locuitorii orașului au început să fie obligați de a aproviziona armata germană, având loc numeroase rechiziții, să participe la lucrări de curățare a zăpezii, pavare și săpat de șanțuri, iar unii au fost chiar nevoiți să-și părăsească casele, pentru a fi puse la dispoziția ofițerilor germani, inclusiv transformate în cazinouri. Umilința a fost cu mult mai mare, după adăpostirea cailor în prăvălii și biserici, doar Cuvioasa Parascheva scăpând (acolo se oficiau ceremonii religioase protestante), celelalte șapte biserici existente fiind transformate în depozite de muniții, adăposturi pentru animale, centre de detenție, chiar măcelării.
După Pacea de la Buftea, în 1918, trupele Puterilor Centrale au devastat din nou orașul, comisia de evaluare stabilind, în 1921, pagube de 14.990.066 lei.
Pagubele umane au constituit o altă dimensiune a războiului, printre numeroșii fii ai orașului ce s-au jertfit numărându-se și locotenentul Iuliu Tetrat, primul aviator român căzut în Primul Război Mondial, născut la 14 august 1896, la Râmnicu Sărat.
Râmnicenii nu și-au uitat eroii, stăruind pentru ridicarea unor monumente – cum ar fi cel din incinta cazărmii Regimentului 9 Infanterie (dezvelit pe 10 septembrie 1922) – înființând asociații precum „Fii apărători ai patriei” (28 martie 1920) și cinstind eroii, prin ceremonii care pot fi documentate periodic, începând cu 1920, până în zilele noastre.
Cu toate pierderile suferite – inclusiv jertfa a 335.000 de ostași căzuți și a peste alți 650.000 de români răpuși de boli, foamete, mizerie și represalii – în urma războiului, frații din Basarabia, Bucovina, Ardeal, Crișana și Banat au avut ocazia de a se uni cu Țara.
Din deceniul 3 al secolului XX a început reconstrucția României și au fost puse în practică promisiunile regelui Ferdinand I: reforma agrară și votul universal.
Miniexpoziția va rămâne deschisă în holul Primăriei Municipiului Râmnicu Sărat, până pe 12 decembrie 2018.