OCTAVIAN MOŞESCU

– O BIOGRAFIE ARTISTICĂ ŞI INTELECTUALĂ  –

Octavian Moşescu s-a născut la data de 23 mai 1894, în comuna Tâmboeşti, jud. Râmnicu Sărat (azi jud. Vrancea). A absolvit cursurile primare în anul 1909, la Gimnaziul Vasile Boerescu din Râmnicu Sărat (azi Colegiul Naţional Alexandru Vlahuţă), obţinând apoi, o bursă, la Liceul Anastasie Başotă din Pomârla.

În perioada 1912–1915 a publicat poezii şi proză în revistele Farul şi Revista noastră, iar la 26 mai 1915, a absolvit cursurile liceale în Bucureşti, la Liceul Matei Basarab. În noiembrie 1915 a înfiinţat şi a editat, la Râmnicu Sărat, revista Vestala, la care au colaborat, printre alţii, scriitorii: Victor Ion Popa, Adrian Maniu, Gala Galaction, Zaharia Bârsan ş.a., revistă care activează până în luna mai, 1916. În aceeaşi perioadă a înfiinţat şi a editat publicaţia Carpaţii care, prin glasul tinerilor, susţinea intrarea ţării în luptă, alături de aliaţi, pentru marea unire a românilor.

În anul 1920 a obţinut licenţa în drept la Facultatea de drept din Iaşi, a înfiinţat şi a editat revista Foaia Râmnicului, care a existat până în anul 1926.

În anul 1931 a publicat Monografia Râmnicului Sărat (cunoscută cu denumirea de Călăuza Râmnicului), antologie literară cuprinzând cele mai frumoase pagini consacrate acestui oraş şi împrejurimilor sale, de la scriitorii clasici (Alexandru Odobescu, Alexandru Vlahuţă etc.) până la scriitorii interbelici.

Între anii 1921–1925 a studiat, la Viena, Filozofia şi Istoria Artelor, avându-l ca profesor, printre alţii, pe reputatul Josef Strzygowsky. Încă din primul an de studii a fost ales Preşedinte al Societăţii Academice România Jună (ai cărei fondatori au fost Mihai Eminescu şi Ion Slavici), funcţie în care a activat până în anul 1926. În această calitate, în anul 1925, s-a ocupat de editarea şi publicarea Cărţii semicentenarului România jună – prima antologie literară apărută după război –, având o prefaţă semnată de Regina Maria, carte ce reuneşte contribuţii literare semnate de scriitorii Octavian Goga, Lucian Blaga, Liviu Rebreanu, Ion Agârbiceanu, Panait Istrati etc. De asemenea, Octavian Moşescu a impulsionat şi s-a ocupat direct de strângerea de fonduri pentru realizarea în ţară a bustului lui Mihai Eminescu. În cadrul aceleiaşi perioade, mai precis între anii 1924–1925, a înfiinţat şi a editat, în ţară, publicaţiile Machina şi Jurnalul nostru.

După terminarea studiilor la Viena, în anul 1925, a fost profesor de limba latină şi limba germană la gimnaziul din Balcic şi avocat practicant, iar din anul 1927 s-a stabilit în acest oraş de la ţărmul mării, oraş pe care avea să îl transforme într-o oază de inspiraţie pentru tinerii artişti români interbelici, unde a deţinut, ulterior, funcţia de director al gimnaziului local.

În anul 1928 a înfiinţat Universitatea liberă Coasta de Argint în cadrul căreia au conferenţiat eminenţi scriitori şi cărturari, precum: Nicolae Iorga, Tudor Vianu, Mihai Ralea, Gala Galaction, Camil Petrescu, Ion Pillat, Ion Maniu, Marin Sadoveanu, Oscar Walter Cisek, Jean Bart ş.a. Cu această ocazie a iniţiat şi a editat revista Coasta de Argint în limbile română, bulgară, turcă şi armeană, revistă care a beneficiat de colaborarea, printre alţii, a scriitorilor Tudor Vianu, Gala Galaction, Ion Maniu, Ion Marin Sadoveanu, Jean Bart, Emanuel Bucuţa, Camil Petrescu, Oscar Walter Cizek, Victor Ion Popa, precum şi a artiştilor Jean Al. Steriadi, Nicolae Tonitza, Ion Teodorescu-Sion ş.a., revistă care a fost publicată până în anul 1929.

În anul 1927 a înfiinţat şi a editat, la Balcic, ziarul Farul Caliacrei, ziar de interes dobrogean în care regăsim texte semnate de Cezar Petrescu, Emanoil Bucuţa, Ion Ojog ş.a.

În perioada 1931–1932 a ocupat, pentru prima dată, funcţia de primar al Balcicului, fiind numit din ordinul primului ministru, Nicolae Iorga. Concomitent, a întocmit Calendarul Cooperaţiei din Dobrogea Nouă – care a apărut la Balcic, la Editura Universităţii Libere Coasta de Argint.

Între anii 1932–1939 a lucrat în cadrul Secţiei de turism a ziarelor Adevărul şi Dimineaţa conducând, în acelaşi timp, revista de turism Lumea turistică, al cărei director a fost în perioada 1934–1937.

Între 1938–1940 a activat, pentru a doua oară, ca primar al oraşului Balcic.

Încă din perioada primului mandat de primar şi până la plecarea sa definitivă din Balcic, i-a ajutat pe tinerii artişti să se afirme creându-le condiţii de lucru şi punându-le la dispoziţie terenuri pentru case. Le-a organizat, de asemenea, expoziţii la Balcic făcând, în acelaşi timp, demersuri, pentru ca aceştia să fie prezenţi la Saloanele Oficiale de Artă care se organizau anual, la Bucureşti, sub patronajul Ministerului Artelor.

După pierderea Cadrilaterului de către România, prin Tratatul de la Craiova, în anul 1940, s-a stabilit în ţară, existenţa şi activitatea sa desfăşurându-se între capitală şi oraşul Râmnicu Sărat. În timpul guvernării antonesciene, fiind acuzat că are vederi democratice, i s-a refuzat orice funcţie pe linie de stat, nefiind primit nici măcar în Baroul Ilfov.

Între anii 1944–1946, a hotărât să îşi continue vocaţia literar-artistică în oraşul tinereţii, Râmnicu Sărat, unde, între anii 1959–1960 a ocupat funcţia de consilier artistic pe lângă Casa Raională.

În ultima parte a vieții, după ce făcuse același lucru și pentru înfințarea muzeului de artă din Balcic, Octavian Moşescu a luat inițiativa înfiinţării Muzeului Orășenesc Râmnicu Sărat şi al Secţiei de artă plastică din cadrul acestuia, lucru care s-a înfăptuit în anul 1960, sprijinind totodată, constituirea muzeului, cu o importantă donaţie, ajutat fiind şi de Constantin Paraschivescu-Bălăceanu, avocat renumit şi deputat. Donaţiile succesive din 1960, 1961, 1971, 1973 au avut o importanţă covârşitoare pentru formarea patrimonului iniţial al Secţiei de artă din cadrul muzeului. Printre pictorii care au semnat lucrările donate se numără Jean Al. Steriadi, Petre Iorgulescu-Yor, Ion Theodorescu-Sion, Corneliu Michăilescu, M.H. Maxy, Ion Popescu Negreni, Ion Gheorghiu, Dumitru Ghiaţă, Gheorghe Naum, Ion Pacea. Cele mai multe dintre picturile donate sunt clasate în patrimoniul naţional (categoria fond şi tezaur). Ȋn acelaşi timp, a înlesnit donaţii şi achiziţii care au îmbogăţit patrimoniul Secţiei de artă plastică (de ex. donaţia lui Valentin Hoeflich – constând în fondul documentar al activităţii pictorului râmnicean Petre Iorgulescu-Yor, precum şi un număr important de lucrări aparţinând acestuia), s-a străduit să aducă la Râmnicu Sărat expoziţii ale unor artişti consacraţi, îndemnându-i pe aceştia să doneze lucrări.

În anul 1969 a realizat la Bucureşti, la Sala Dalles, expoziţia „Patru pictori desenatori din colecţia Octavian Moşescu: Lucian Grigorescu, Corneliu Mihăilescu, Theodor Pallady, Jean Al. Steriadi”, prima expoziţie a unui colecţionar organizată în Bucureşti după cel de-al doilea Război Mondial. În tot acest timp a organizat numeroase expoziţii la Muzeul din Râmnicu Sărat, prin care a promovat pictorii care se consacraseră în cadrul Şcolii de pictură de la Balcic, al cărui fondator fusese în perioada în care a trăit acolo.

În perioada 1970–1980, a desfăşurat, concomitent cu activitatea din domeniul artei, o intensă activitate literară, fiind adânc angrenat în viaţa culturală comunitară cu diverse publicaţii: memorialistică, articole gazetare, epigrame, poezii şi înfiinţând cenacluri literare şi epigramistice.

În 1971 îi apare, la Editura Litera din Bucureşti, primul volum de memorialistică, Vitralii, în care sunt relatate întâlniri şi evenimente petrecute cu personalităţi culturale ale vremii (scriitori, poeţi, artişti etc.) printre care: Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Al. Macedonski, Ionel Teodoreanu, Al. Vlahuţă, Ion Barbu, Victor Ion Popa, Petre Iorgulescu-Yor, Cincinat Pavelescu şi mulţi alţii.

În anul 1972 a apărut, la aceeaşi editură, al doilea volum de memorialistică, intitulat Oaspeţi de altădată. Seria memorialistică se continuă cu apariţia, în anul 1973, a volumului Alte vitralii, în care, de asemenea, sunt evocate persoane şi personalităţi ale vremii. Un an mai târziu, a apărut ultimul volum de memorialistică, Din jurnalul unui colecţionar, în care predomină amintiri ale unor întâmplări legate de viaţa numeroşilor artişti care
i-au fost apropiaţi în timpul vieţii.

În toată această perioadă (1971-1981) a colaborat, cu o rubrică permanentă, la ziarele Viaţa Buzăului şi Milcovul din Focşani.

La 23 aprilie 1982, Octavian Moşescu pleacă, într-o discreţie totală, spre lumea de dincolo, pentru a se întâlni cu Eternitatea.

Muzeul Municipal „Octavian Moșescu” Râmnicu Sărat © 2020. Toate drepturile rezervate.
Termeni și condiții / GDPR

Created by Hefa Real Media

Facebook