SCURT ISTORIC

Muzeul Municipal „Octavian Moșescu” Râmnicu Sărat este o instituţie tânăra, cu o istorie de numai șase decenii, dar care are un patrimoniu valoros şi diversificat, constituit în parte prin donaţii şi colectări. În prezent muzeul are cinci secţii : artă plastică, etnografie, ştiinţele naturii, memorialistică şi istorie (două dintre ele reprezentate cel mai bine prin expozițiile permanente existente în sediul actual al muzeului sau Fosta Stăreție și Casa Domnească – artă plastică și etnografie). Există și Camera Memorială Florica Cristoforeanu, deschisă în 16 mai 2022, realizată cu fondul existent în colecțiile muzeului, dar și cu sprijinul Operei Române din București și a domnului director Daniel Jinga.

Colecţiile acestora s-au constituit în mod diferit: dacă patrimoniul primei secţii a beneficiat de donaţii consistente, cele ale secţiilor de etnografie şi ştiinţele naturii s-au format mai ales prin colectări din teren si achiziţii, patrimoniul secţiei de memorialistică prin transferuri şi donaţii, iar colecţiile sectiei de istorie, ultima înfiinţată, s-au constituit în mod mixt.

Deoarece patrimoniul muzeal este format din aproximativ 23000 de piese (majoritatea aparţinând secţiei de ştiinţe naturale), ne vom referi mai ales la donaţiile marcante, oprindu-ne asupra donatorilor, încercând totodată si schiţarea dezvoltarii patrimoniului de-a lungul timpului prin diferite metode: donaţii, achiziţii, transferuri, lucru pe teren (colectări, periegeze, săpături arheologice)

În oraş, existând o efervescenţă culturală remarcabilă, au existat demersuri pentru apariţia unui aşezământ de tip muzeal încă din 1911 şi 1931, neconcretizate însă, pentru ca la 27 octombrie 1935 să se înfiinţeze Asociaţiunea « Casa Culturală » din Râmnicu Sărat, ce avea stipulat în statut, la art. 6 , pct. d) : înfiinţarea unui muzeu etnografico-religios, care să oglindească viaţa de altădată şi de azi din ţinutul râmnicean, în tot ce are mai caracteristic şi deosebit.

Acest muzeu va fi dotat, în măsura posibilităţilor, prin achiziţii şi prin danii. Obiectele, odată intrate în posesia Asociaţiei, nu mai pot fi înstrăinate, oricare ar fi scopul pentru care ar fi cerute. Abia acum 60 de ani, la 1 septembrie 1960, a fost înfiinţat Muzeul Raional Râmnicu Sărat, la iniţiativa lui Octavian Moşescu şi Constantin Paraschivescu – Bălăceanu, instituţie care şi-a început activitatea în centrul oraşului, cu o mică expoziţie de artă plastică alcătuită din 50 de picturi provenite din colecţia lui O. Moşescu şi de la Comitetul pentru Cultură al Regiunii Ploieşti.

Pornind de la lucrări care au făcut parte din această expoziţie, Octavian Moşescu începe o adevărată campanie de mijlocire a achiziţiilor şi donaţiilor pentru muzeu. De menţionat este faptul că acesta a fost în două rânduri primar al Balcicului în anii ‘30, oraş preferat de pictorii acelor vremuri, iar cărţile în care îşi deapănă amintirile sunt presărate cu referinţe despre artişti români, unii deveniţi apropiaţi, multe din lucrările dăruite de aceştia colecţionarului împodobind azi expoziţiile muzeului. Moşescu a donat în continuare lucrări valoroase, unele dintre ele clasate în patrimoniul cultural naţional (semnate de artişti ca Petre Iorgulescu Yor, Ion Pacea, Ion Theodoresu-Sion, Ion Popescu-Negreni, Ştefan Popescu, Max Hermann Maxy, Nicolae Enea, Brăduţ Covaliu). Pe lângă donaţiile succesive din 1960, 1961, 1971, 1973, colecţionarul a înlesnit donaţii şi achiziţii care au îmbogăţit patrimoniul secţiei de artă plastică, s-a zbătut pentru aducerea la Râmnicu Sărat a expoziţiilor artiştilor consacraţi, a îndemnat pe aceştia să doneze lucrări muzeului, fapte care îi înscriu numele printre fondatorii instituţiei, meritele sale fiind recunoscute încă din anii ”70. Tot de lobby-ul făcut de Moşescu, se pare că este legată şi donaţia pictorului Valentin Hoeflich care la 15 decembrie 1973, donează Muzeului Mixt din Râmnicu Sărat şase pânze ale lui Iorgulescu-Yor, dar şi un important fond documentar al acestuia care a îmbogăţit nou înfiinţata secţie de istoria culturii râmnicene (1971), donaţie popularizată în presa judeţeană. Toate aceste importante nume, așezate la loc de cinste în panoplia artei plastice românești, s-au regăsit în amintirile lui Octavian Moșescu care a ținut să imortalizeze în memoriile sale, adunate în ”Jurnalul unui colecționar” (1974), întâmplări legate de viața și activitatea acestora.

Cea mai importantă personalitate plastică a muzeului este pictorul PETRE IORGULESCU-YOR, cu care vom începe prezentarea noastră, un pictor romantic și deosebit de sensibil atât ca om, cât și ca artist, care s-a născut în orașul nostru și de la a cărui naștere se împlinesc anul acesta 130 de ani. De la P.Iorgulescu-Yor, muzeul deține peste 30 de lucrări de pictură și grafică, unele dintre ele donate chiar de Octavian Moșescu, lucrări cu tematică diversă, care ating întreaga gama a subiectelor abordate de pictor de-a lungul vieții.

Secţia de artă plastică a continuat să se îmbogăţească, mai cu seamă prin strădaniile Prof. Univ. Dr. Negoiţă Lăptoiu (n. 1939), istoric şi critic de artă, cu peste 20 de cărţi de specialitate, coautor al Encilopediei artiştilor români contemporani (şase volume), autor a peste 1200 de cronici, medalioane şi recenzii. Acesta şi-a început donaţiile către muzeu la 27 martie 1987 cu 87 de picturi şi doua sculpturi, pentru ca la 6 octombrie 2008 să recidiveze donând alte 47 de picturi, semnate printre alţii de : Petre Abrudan, Nicolae Apostol, Gheorghe Apostol, Băcilă Emil, Bene Jozsef, Dan Bimba, Traian Brădean, Henri Catargi, Aurel Ciupe, Lidia Ciolac, Eugen Gâscă, Theodor Harşia, Alexandru Mohy, Letiţia Muntean, Coriolan Munteanu, Ion Popescu-Negreni, Alexandru Popp, Ion Sima, Liviu Suhar, Ion Vreme.

Pe lângă aceste donaţii, care au făcut ca Muzeul din Râmnicu Sărat să posede patrimoniu artistic de pe întreg cuprinsul ţării, N. Lăptoiu a dăruit instituţiei şi un important fond de carte de specialitate, greu şi costisitor de procurat în condiţii obişnuite. În semn de preţuire pentru generozitatea arătată, Consiliul Local Municipal Râmnicu Sărat a oferit, în anul 2000, titlul de cetăţean de onoare donatorului, iar la Muzeul Municipal, o parte din donaţie este expusă distinct, în cadrul expoziţiei de bază a secţiei de artă plastică : … am trăit bucuria rară de a mi se conferi două săli în care vibrează elocvent luminozitatea specifică din picturile unor artişti activi predilect în zona transilvană şi moldavă, deficitar reprezentaţi în patrimoniul instituţiei muzeale râmnicene. Emoţie sinceră mi-a trezit şi vitrina care popularizează parte din însemnările mele de istoric şi critic de artă. Patrimoniul secţiei de artă s-a îmbogăţit şi prin aportul unor pictori, care şi-au donat din lucrări.

Astfel, începând cu râmniceanul Pompiliu Dimitriu (două acuarele şi o sculptură – 1961), urmând Valeriu Şuşnea şi Pandele Borină, care au donat câte o lucrare în anii ”80, Ion Murariu (patru picturi) şi Nicolai Hilohi (12 lucrări de grafică) în 2003, Ion Radu Axente (două picturi pe sticlă-2007), până la donaţia râmniceanului Androne Nicuşor din 2008, iar în perioada 2017-2020 Condruz Marian (3 lucrări, ulei pe panză și carton), Blei Nicolae (2 lucrări, ulei pe pânză), Blei Alin și Blei Cristian, Sorin Adam, Paul Mecet, Constantin Florin – Ion Minoiu, Ecaterina Irimia, Daniela Frumușeanu precum și numeroasele donații făcute de Alexandru Măciucă, nepotul lui Octavian Moșescu, care a moștenit de la bunic dragostea pentru cultură, frumos și continuă tradiția îmbogățirii patrimoniului muzeului din Râmnicu Sărat mijlocind și înlesnind donațiile către muzeul din Râmnicu Sărat care poartă numele întemeietorului, ”Octavian Moșescu”. Astfel, patrimoniul secţiei a ajuns la peste 900 de piese, dintre care 23 clasate în patrimoniul cultural naţional. Desigur, mai bine de jumătate din patrimoniul secţiei provine din achiziţii şi transferuri de la Comitetul pentru Cultură şi Artă al Raionului Râmnicu Sărat (după 1968 al judeţului Buzău). În deceniul şapte s-au înfiinţat şi secţiile de etnografie şi artă populară de pe Valea Râmnicului (1962) şi secţia de ştiinţe naturale (1968), muzeul devenind unul mixt. Patrimoniul primei secţii s-a îmbogăţit constant în următoarele trei decenii de la înfiinţare, mai ales prin colectări şi achiziţii din satele vecine Râmnicului, lucru dovedit de numeroasele planuri de activitate în care sunt evidenţiate ieşirile pe teren şi de sutele procese-verbale de achiziții din anii 1970-1990. Pentru a pune în valoare patrimoniul, în același timp adaptându-l la spațiu, dar și la publicul râmnicean, expoziția a fost concepută pe tematici diferențiate care se extind în cinci săli de la etajul clădirii. Tematicile expoziției au fost alese în funcție de istoria locală a Rm. Sărat. Secția de Etnografie complet renovată si cu o nouă tematică, cuprinzând 5 săli de expunere a fost ianugurată pe 18 mai 2024 de Noaptea Muzeelor. Tematica expoziției este inedită, cuprinzând, în cele 5 săli de expoziție etnografică permanentă, toate aspectele etnografice ale Văii Râmnicului (ocupații, meșteșuguri, viață cotidiană și folclor). Prima sală a Secției de Etnografie poartă denumirea „Calea pâinii și Calea vinului”. S-a plecat, în ideea expunerii obiectelor din prima cameră, astfel încât să prezinte etapizat obținerea celor două produse finale (pâinea și vinul), de la ocupațiile de bază ale țăranilor de pe Valea Râmnicului : agricultura și viticultura, expunându-se, în acest sens, unelte utilizate în exercitarea celor două ocupații (furci, coase, seceră, plug – agricultură; teasc, cadă, mustitor – viticultură). S-au expus și mijlocele de obținere ale produselor finale (ex. Râșnită de măcinat manuală cu ajutorul căreia se obțineau produse ce urmau a fi utilizate pentru mâncare : făină, mălai, etc) precum și cuptorul de pâine realizat în mod tradițional din pământ, paie, apă și nisip, ajungându-se la cele două elemente de bază ce fac parte din viața țăranului român de la naștere ( copilul care ia prima împărtășanie) și până la moarte (ultima împărtășanie luată de bătrânul care se mută în veșnicie) : Pâinea și Vinul.

  În cultul creștin, pâinea și vinul simbolizează Trupul și Sângele lui Hristos, în care ele se prefac după sfințirea Darurilor la Sfânta Liturghie. Hristos a spus despre Sine: „Eu sunt Pâinea vieții” (Ioan 6, 48). Tot El a zis: „Iar Pâinea pe Care eu voi da este Trupul Meu” (Ioan 6, 51). Pâinea și vinul mai pot simboliza și ofranda propriei vieți, pe care credincioșii o dăruiesc simbolic lui Dumnezeu sub forma elementelor care o susțin. Sub forma în care se dăruiesc, ele sunt rezultatul unui efort, al unui sacrificiu, căci omul muncește spre a le culege în stare naturală, simplă, iar prin muncă și osteneală le transformă în starea în care le aduce la altar. Pâinea și vinul capătă prin aceasta o valoare deosebită ca materie de jertfă, căci înainte de a fi sfințite la Liturghie ca daruri de jertfă, ele sunt sfințite și prin sudoarea muncii. În următoarea sală de expunere s-a prezentat un meșteșug specific Văii Râmnicului, olăritul (exista un important Centru de olărit la Mânzălești), amenajându-se un atelier de olărit cu roata olarului și diverse unelte utilizate în formarea, modelarea și ornamentarea vaselor de lut. A fost construit un cuptor de ars ceramica tradițional, în secțiune (pentru a se putea vedea și la interior) și s-au expus vase cu întrebuințări, forme, mărimi, ornamentări diferite. Pe peretele opus s-a construit o casă țărănească deschisă, zidurile realizându-se tradițional cu pământ lipit. Casa în interior a fost amenajată conform specificului zonei etnografice Râmnicu Sărat, dar în zonele de câmpie: sobă cu dublu rol, de gătit și de încălzit, pat cu perne și velință, culmea de haine deasupra patului, lada de zestre, blidarul sau galantarul plin cu vase și linguri de lemn, masa joasă cu trei picioare cu scăunele împrejur, din lemn, diverse vase și obiecte utilizate în casa omului, iar pe pat un manechin îmbrăcat în costum popular femeiesc specific zonei, care toarce cu furca și fusul. În exteriorul casei au fost expuse diferite unelte și obiecte utilizate în orice ogradă de gospodar: melița, coș de bătut porumb, scară, cobilița cu găleata de mers la apă, etc. Ideea inedită a acestei case este denumirea acesteia ca fiind Casa Vie, urmărindu-se ideea locuirii acestei case și pregătirea ei pe parcursul anului în funcție de sărbătorile cu obiceiurile lor de peste an. Următoarea sală a fost compartimentată prin ridicarea unui zid de rigips în  prima parte expunându-se unelte de prelucrare a firului textil, războiul de țesut ocupând un loc special, pe pereți fiind expuse produse finite, specifice zonei noastre, ca: fote (stricătoare), brâie, păretare, ștergare. Următoarea sală a fost creată pentru a prezenta o personalitate marcantă a Râmnicului care a realizat pași importanți în menținerea și promovarea specificului etnografic râmnicean, boierul Menelas Chircu și Societatea de Jocuri înființată de acesta la 1912, Chindia. S-au expus pe manechine costume populare specifice zonei etnografice Râmnicu Sărat, precum și ii de pe Valea Râmnicului, diverse obiecte ce au aparținut familiei Chircu. S-a montat un monitor pe care poate fi vizionat un film cu o durată de 8 minute, alb-negru, și inițial, fără sonor,  filmat în 1913 și găsit în arhivele Academiei Naționale de Film Românesc, cumpărându-se drepturile de difuzare (aceasta achiziție trebuie efectuată anual). Filmul prezintă pe Menelas Chircu și Societatea Chindia, executând dansurile specifice zonei noastre. Filmul are valoare de document, arătând și informații etnografice și istorice locale. Sonorul s-a realizat prin înregistrări ale lăutarului Filică de la Vintileasca, înregistrări realizate datorită domnului Hangu Dumitru și domnului Dan Manciulea. Holul de ieșire din expoziția etnografică a fost amenajat cu „alaiul lăzilor de zestre” și pe pereți s-au expus cergile sau straiele din zona noastră precum și două covoare din păr de capră, realizate de Tezaurul Uman Viu de la Buzău, dna Adela Petre. În realizarea expoziției de bază s-a urmat ideea denumirii fiecărei săli într-un anume mod pentru a scoate în evidență un aspect reprezentativ, prezentarea pe parcursul anului a diferitelor  obiceiuri de sărbători prin „Casa Vie”, s-a încercat apropierea vizitatorului de exponate și de ceea ce vede prin utilizarea unor povești și ale unor personaje reale: fotografia bunicii Ioana, văduvă de război  din satul Câmpulungeanca, torcând cu furca și fusul în pragul casei sale, pe prispă, povestea boierului Menelas Chircu și modul său de a atrage mari personalități ale vremii în urbea noastră.

 S-a realizat, astfel, o expoziție permanentă spațială, urmărindu-se crearea unei imagini cât mai adevărate asupra vieții cotidiene din zonă, evidențiind fiecare temă propusă și subliniind fiecare obiect în parte.

Patrimoniul secţiei de ştiinţe naturale, beneficiind, ca şi prima secţie, de personal de specialitate, s-a îmbogăţit şi el, mai ales prin colectări şi achiziţii. În cazul acestei secţii, specimenele colectate din flora locală au fost determinate cu aportul dr. Nicolae Ştefan, cercetător de la Universitatea din Iaşi, exemplarele de faună exotică – lepidoptere şi scoici- fiind achiziţionate determinate, conform ofertelor şi proceselor verbale de achiziţie. Secţia de istoria culturii râmnicene-memorialistică a fost a patra înfiinţată, în 1971. Colecţiile acestei secţii s-au constituit fie prin transfer: fondul Acad. Traian Săvulescu (1976 – de la Institutul de Ştiinţe Biologice Bucureşti), fie prin donaţii ale apropiaţilor – fondul documentar Petre Iorgulescu Yor (Valentin Hoeflich – 1973), sau ale familiei – fondul Gheorghe Munteanu Murgoci (Miron Constantinescu – 1971; Helen Herclats – 1975), fondul cântăreţei lirice Florica Cristoforeanu (Eustaţiu Cristoforeanu -1967), fondul compozitorului Ion Radulescu (E. Rădulescu – 1999).

Încercări de înfiinţare a unei secţii de istorie întâlnim din anul 1981, precum şi îndemnuri spre a se face donaţii în obiecte cu valoare documentară:

”Muzeul Orăşenesc Râmnicu Sărat, care pregăteşte cu minuţiozitate amenajarea unei secţii de istorie locală, cu documente privind trecutul îndepărtat şi apropiat al localităţii. Cei care deţin astfel de documente- extrase din presa vremii, imagini de orice fel ale Râmnicului, fotografii, vederi ilustrate sau alte acte legate de viaţa oraşului sînt rugaţi a le dona muzeului”. Cu toate acestea secţia de istorie a fost înfiinţată abia în anul 1990, când a fost angajat şi un arheolog. Colecţiile acesteia s-au format prin colectarea unor documente şi obiecte din epoca comunistă, multe documente şi fotografii provenind de la Primărie şi instituţiile din oraş (istorie), săpăturile arheologice din cadrul Complexului Brâncovenesc din Râmnicu Sărat, anii 1991-1992 şi un şantier propriu de epoca bronzului din zona oraşului (arheologie), donaţii şi descoperiri monetare (numismatică). De remarcat aici sunt două donaţii: a domnului Constantin Ştefănescu, care a donat un număr de 703 piese numismatice (1979) şi cea din 1981 a dr. Jacques Kaufman care a donat 87 de periodice interbelice, fiind puse astfel bazele colecţiilor de numismatică, respectiv documente.

Din anul 1978, Muzeul din Râmnicu Sărat funcţionează în localul fostei Primării, în strada Primăverii nr. 4, parte a Complexului Brâncovenesc (fosta mânăstire cu hramul Adormirea Maicii Domnului) din Râmnicu Sărat, iar din anul 2007 și-a mutat o parte din expoziţiile de bază în Casa Domnească din acelaşi ansamblu. În urma lucrărilor de restaurare a Complexului Brâncovenesc, finanţate din fonduri structurale, prevăzute pentru perioada 2013-2015, instituţia și-a refăcut expoziţiile de bază, avându-se în vedere şi marcarea generozităţii donatorilor.”

COMITETUL ORĂȘENESC PENTRU CULTURĂ

MUZEUL MIXT RÎMNICU-SĂRAT ȘI ARTĂ RÎMNICU- SĂRAT

”STIMATĂ DOAMNĂ PENCA MOȘESCU,

STIMATE DOMNULE OCTAVIAN MOȘESCU,

Gestul generos prin care dumneavoastră ați donat Muzeului Mixt din orașul Rîmnicu-Sărat zece lucrări de artă plastică din prețioasa dvs. colecție, în momentul când s-au pus bazele secției noastre de artă plastică, ne determină să vă înscriem cu toată plăcerea printre fondatorii acestui muzeu. Nu putem ignora nici faptul că dumneavoastră, stimate domnule Moșescu, ați fost în permanență unul dintre cei mai entuziaști animatori ai activității desfășurate de muzeul nostru, în opera de propagare a artei plastice românești, în masele largi ale iubitorilor de frumos. Generozitatea și solicitudinea cu care ne sprijiniți în organizarea periodică de expoziții cu cele mai valoroase creații din colecția dvs, cu care ne dați competente și dezinteresate indicații în desfășurarea activității noastre muzeistice, și cu care, ori de câte ori ne vizitați, ne stimulați ca un adevărat emul în inițiativele noastre, ne fac azi să vă exprimăm calde și sincere mulțumiri.

Ținând seama de aportul deosebit pe care l-ați adus și îl aduceți, din dragoste pentru artă și pentru orașul nostru, în îmbunătățirea activității noastre, vă rugăm din toată inima să acceptați președinția de onoare a Consiliului de conducere al Muzeului Mixt din Rîmnicu-Sărat, această propunere încununând o prestigioasă activitate de animator pe care ați desfășurat-o până acum, fiind în același timp o recunoaștere cinstită și plăcută pentru noi, a unor merite pe care dumneavoastră cu prisosință le-ați dobândit în fața concetățenilor și intelectualilor din orașul nostru.”

 Președintele Comitetului pentru Directorul Muzeului Cultură și Artă a orașului R. Sărat

Mixt din R. Sărat

Prof. Cambeșteanu Ionel

Prof. Ceaușu Mihai

Rîmnicu-Sărat 1 august 1971